11 septembre 2008

Radu Iliescu, Introducere la Versetele serafice (text integral)

Ne place sau nu, întâlnirea religiilor de care vorbea Anca Manolescu e în plină şi fantastică desfăşurare. Primii paşi ai îmbrăţişării civilizaţiilor au avut loc demult, odată cu pundiţii hinduşi care au recunoscut în Iisus al nouălea avatar al lui Vişnu, cu cărturarii musulmani care l-au identificat în persoana lui Du-l-Kifl (cel din Kifl) pe Buddha Sakya-Muni (născut în Kapilavastu), cu rabbinul Maimonide care a găsit în Islam un monoteism la fel de ireproşabil şi pur ca însăşi religia lui Moise. Cine poate situa începutul mişcărilor tectonice ale câmpurilor spirituale care se confruntă azi în Europa?

Şeicul Muhayydin Ibn Arabi spune undeva: “Inima mea este pajiştea gazelei, mănăstirea călugărilor, templul idolilor, Mekka pelerinilor, Tablele Torei şi cartea Coranului. Eu sunt religia dragostei, peste tot pe unde merg caii şi cămilele, dragostea este religia şi credinţa mea.” Peregrinările ce stau să vină de-a lungul Scripturilor lumii caută adăpost la umbra inimii lui Ibn Arabi, a acelei inimi surprinsă într-un hadith qudsi: “Cerul şi Pământul nu Mă pot încape, însă inima dreptcredinciosului Meu Mă cuprinde.”

Ce poate spera cel care se lasă furat de Ramayana, de Zohar, de Evanghelia lui Ioan, de Legile lui Manu? Frumuseţea irespirabilă a acestor texte n-o pot compara, eu, ucenicul ce scrie aceste rânduri, decât cu întâlnirea deplin improbabilă pe care am făcut-o într-unul din crângurile adolescenţei mele cu un Mare Duce, nocturna bufniţă albă ce-a binevoit să-şi desfoaie aripile înecate în pene la câţiva metri de mine. În dimineaţa aceea ceţoasă am văzut tăcerea zburând, ca un verset serafic ce se uită o clipă dincolo de ochii mei…

8 commentaires:

Unknown a dit…

Exemplele citate nu au nici o legatura cu "intilnirea" contemporana a religiilor" Da, reprezentantii unor traditii au recunoscut in altii (si doctrina lor) Adevarul, dar asta nu inseamna ca au deviat in vre-un fel sau "inbunatatit" traditia lor ca sa includa elemente noi, in urma acestei afirmatii. Tipul asta de initlniri nici nu erau broadcasted prea tare, pentreu motive foarte intemeiate.
Cum razele unui cerc se intilnesc in centru, asa avem o intilnire fireasca a virfurilor (trei magi de la rasarit + pastorii), cum nu se poate mai diferit fata de intilnirea care se propune acum, a maselor si a aspectelor exoterice.

Magii au venit, s-au inchinat si apoi s-au intors acasa la ei fara sa-si invete supusii semnul crucii.

Orice traditie autentica da adeptului toate mijloacele de a-L intilni pe Dumnezeu si atentie mare e pusa pe economia uneltelor/simbolurilor.
Largirea la care asistam acum are un efect invers si e de aceea anti-traditionalista si trebuie mereu demascata ca atare.

Articolul asta propune cititorului crestin ipoteza ca Sinoadele si sfintii ortodocsi mint pe tema asta, sau ca au avut "luari de pozitie" incorecte pentru ca nu fost suficienti informati. Fara sansa unei intilniri cu Anca Manolescu, au ramas ignoranti.
Si la fel se propune tuturor celor care urmeaza alte cai autentice.

ilegitimitatea ecumenismuli se poate usor demonstra prin reducere la absurd.

Radu Iliescu a dit…

@ Mihai,

de acord cu tine in observatiile privind convergenta tuturor Traditiilor spre Centru. Iarasi, de acord in ceea ce priveste imperativul separarii riguroase a Traditiilor in ceea ce priveste detaliile (nu si spiritul).

In ceea ce priveste ipoteza pe care o propune articolul, in calitate :-) de autor al sau, te asigur ca n-ai receptat ideea. Sau, ti-a placut sa vezi ceva ce nu este, din motive care mie imi scapa.

Realitatea este mult mai banala. Articolul reprodus aici este introducerea la o suita te comentarii, bune-rele, la versete sacre. E doar o invitatie la descoperire. La studiu si la intelegere. Nu e nimic pro-ecumenist aici. N-are cum. Eu insumi sunt prea convins ca ecumenismul este o erezie neghioaba ca s-o admit. Poate ma intelegi mai bine acum...

Unknown a dit…

Nimic din ce scrii tu e 'banal'. Cine te citeste te-a gasit pe web. Te-a gasit pentru ca te-a cautat dupa anumite keywords, referinte etc. Te-a cautat pentru ca a asteptat sa gaseasca ceva bun (exclud aici mai multe categorii de cititori, probabil cei mai numerosi, minati de curiozitate academica sau care nici nu isi pun problema realizarii spirituale in favoarea celor cuprinsi de "nelinistea cea buna").

Articolul de aceia nu e inofensiv sau 'neutral', trebuie sa aibe rolul unei harti.

Intrebarea e, odata ajunsi la articolul tau, unde ii trimiti mai departe? Care este "the next step" pe care il propui?

Sint doua atitudini pe care le-asi numi divergenta vs. convergenta(imi cer iertare pentru saracia limbajului, traiesc in US de 12 ani).

Aici imi pare ca Guenon ramina detasat foarte clar de majoritatea celor care, mai mult sau mai putin indreptatiti, se considera urmasii sai spirituali. Simplificind, apartenenta la o clasa sau alta se poate masura evaluind numarul referintelor bibliografice, la autorii considerati.

Daca citim orice scriptura, referintele nu exista la inceput, sau trimit tot in interiorul culegerii de texte. Daca citim ce spune un sfint, vedem ca trimiterile sint la scriptura. (ca exemple putem folosi Vechiul si Noul Testament si Filocalia). Deci daca unul da peste un cuvint al Sfantului Marcu Pustnicul, care rezoneaza, gaseste in subsolul paginii poate o timitere la o epistola apostolica, care mai departe include trimiteri la o evanghelie. Este o atitudine convergenta, fireasca. Elimini multiplicitatea "pe plan orizontal" ca sa poti merge inainta pe plan vertical.

Guenon foloseste putine referinte directe (e.g. pagina x)
- citeodata la lucrarile lui anterioare (caz in care referintele sint doar sugerate)
- de cele mai multe ori referintele externe sint pentru critici negative, in care referinta e folosita ca "evidence" si mai putin pentru a indruma lectura spre textele respective.

Dar Guenon ne invita totusi mai departe, si anume spre lumea traditiei (atit cit este si nu pentru toti). deci cind termini o carte de-a lui, ca sa "aflii mai mult", nu-ti da reteta/trimitere clara, dar te invita sa contemplezi esenta traditie si deci sa incerci sa identifici si sa te rezemi de suportul care ii este pus fiecaruia la indemina, in conjunctura specifica in care se gaseste.

(Convergenta merge mai departe si in interiorul scripturii, textul tot e "cuprins" in primul fragment, care e cuprins in primul cuvint si prima litera, asa cum am gasit un comentariu de-al tau despre coran, dar care se regaseste si in alte parti).

Atitudinii convergente i se opune atitudinea divergenta.
Atitudinea divergenta o gasim peste tot, un Eliade te invita sa citesti cele 100 de titluri adunate la sfirsitul fiecarui capitol.
Cred ca am ales potrivit cuvintul 'opus' , pentru ca intr-un "spatiu geometric" definit de prezenta unui centru, o "miscare" poate fi exclusiv "spre centru", "spre exterior" sau "tangentiala". Dar si o miscare tangentiala, urmata, tot te indeparteaza, cu sansa slaba a mutarii pe o alta raza.
Altfel spus forta/influenta poate fi centripeta sau centrifuga si Axioma-i simpla: Orice-i bun are o influenta centripeta. "Toatã darea cea bunã si tot darul desãvârsit de sus este, pogorându-se de la Pãrintele luminilor" (Iacov 1, 17).

Inapoi la oile noastre, micul articol trimite in afara. Il ia pe cel interesat de tematica religiei si il trimite 'tangential' la mai multe traditii autentice, dar 'straine' sau, in cazul A. Manolescu, spre un alt punct divergent..

Ecumenismul e foarte similar, doar ca se petrece in biserica. Cel care a gasit usa templului si cauta inauntru nu mai gaseste un drum clar marcat spre mai sus. In loc, ii este inminata o harta cu mai multe drumuri, tradusa in 20 de limbi de circulatie moderna, pe care drumurile sint simplificate, si pe care nu are cum sa aiba capacitatea de le alege.
O lume in care multiplicitatea de genul asta exista, nu poate include pe cei care merg pe un drum autentic (si de aceia unic). Aici e esenta malefica a ecumenismului: nu mai lasa loc in temple pentru reprezentantii autentici ai traditiei, in crestinismul ortodox decapiteaza efectiv biserica, lasind-o fara Hristos.

Cine tipareste harti din astea, in templu sau pe internet, (e tot una in ultima instanta, amindoi indruma), nu sta intre cititor si "Parintele Luminilor", invitind-ul spre acesta, ci, prin excludere, de alta parte.

Cu dragoste,
Mihai

Unknown a dit…

Voi vorbiti despre "Traditii", nu cumva ar trebui grait depre Traditie ?
Este posibil ca "Traditiile" sa fie numai umbra ... reprezentarile "in parte cunoscatoare" ale Traditiei ? ... proiectii deformate ale cunoasterii primordiale ?
Si daca ar fi asa ... :) ... care este scara pe care ati aseza reprezentarile actuale ale "Traditiilor" ?
Care ar fi masura(masurile) cu care am putea masura ?
Cine ar putea face aceasta analiza ... daca nu un traitor ... al Traditiei ?
Cum recunosti un Traitor ... ?
Ce rezultat am putea astepta de la cei cari nu sunt traitori ?

si ... La ce ne-ar folosi ?
Alte mari de strabatut ... alti "adepti" ? ... alta proiectie a "umbrelor" ?

... pentru mine am un raspuns simplificator din ... "Eu Sunt Calea, Adevarul si Viata."

Unknown a dit…

O buna exemplificare pentru ce am vrut sa spun.

@getorix

Greu de banuit in ce fel "ai raspuns", de unde l-ai primit, cum l-ai primit, si cum il tii si te folosesti de el.

Raspunsul pe care cumva il ai, poate fi cum spui tu "simplificator" in sensul ingineresc, ca ignora o serie de alti factori din acelasi nivel ontologic (e.g. ignoram temperatura, presiunea si umiditatea aerului si 200 alti factori fizici cind ne jucam cu un plan inclinat in laboratorul de fizica). Dar factorii, toti fizici, ramin prezenti si influenteaza si experimentul si experimentatorul. O simplificare de genul asta, dupa parerea mea e o atitudine de "ochelari de cal" a fraierului care, in scaun la frizer, ride si de budistul ras in cap si de shiit-ul care nu si-a taiat vreodata un fir de par, si de tunderea in monahism.

Raspunsul bun (pe care sper ca il ai tu), bine primit, te "creste", te muta "mai sus" si mai aproape de centru (in spatiul "geometric" introdus mai sus), int-un loc in care intrebarile pe care le enumeri si raspunsurile lor isi pierd utilitatea directa. Ele devin pierdere de timp si de aceea nocive. Ele iti propun sa meditezi la posibilitatea multiplicitatii cailor, te intorc deci inapoi la starea in care nu aveai raspunsul tau. Te fac "sa te uiti in urma plugului" (Luca 9:59-62) cu consecinte clare.

Nu vreau sa spun ca site-ul asta nu e o oaza cu aer curat, neasteptata in latrina asta world wide web. Un manager de oaza, mai ales cu tematica asta, trebuie sa ramina mereu alert la ce influente sint la lucru, ce hraneste calatorii si unde ii indruma mai departe. (ca sa fac legatura cu comentariul meu initial). Nu e o responsabilitate mica si a fost primita de undeva.

Nu-i treaba mea si nici nu sint entitled sa dau sfaturi de vre-un fel, ca sint vai de capul meu. Am avut insa "un imbold" pe care nu am vrut sa-l ignor, mai ales ca, ascuns la capatul unui thread mai vechi sper sa treaca pentru multi ne-observat.

Doamne Ajuta!

Unknown a dit…

Draga Omule,

Reprezentarile!!! mele se reduc la enuntul PreaFericitului Augustin :

"Iubeste si fa ce vrei"

Daca exersezi aceasta "Logica" vei vedea ca indiferent de "nivelul de intelegere" :) ... mase pana la magi ... NU POTI GRESI.

Celelate toate pot ramane analizei si/sau confirmarii: ritualuri, reguli mari, comportamente, si mai putin importantele legi ... adica reguli mici.

Asa ca :P Dear nimeni nu minte aici :).

Unknown a dit…

Draga Omule,

Reprezentarile!!! mele se reduc la enuntul PreaFericitului Augustin :

"Iubeste si fa ce vrei"

Daca exersezi aceasta "Logica" vei vedea ca indiferent de "nivelul de intelegere" :) ... mase pana la magi ... NU POTI GRESI.

Celelate toate pot ramane analizei si/sau confirmarii: ritualuri, reguli mari, comportamente, si mai putin importantele legi ... adica reguli mici.

Asa ca :P Dear nimeni nu minte aici :).

Unknown a dit…

@getorix

Preconditia "Iubeste" in contextul citat merita analizata mai bine.
Eu inteleg "iubeste" ca "a ajunge la intilnirea si comuniunea cu dragostea". Cum Iisus e dragostea, inseamna deci "a ajunge la comuniunea cu Hristos", deci la capatul drumului.

Cu alte cuvinte, o OK "sa faci ce vrei" cit timp esti plin de Hristos, pentru ca "orice vrei" in starea respectiva nu poate fi decit bun (rautatea ne avind loc nici cit un virf de ac).

Deci citatul imho este: "cind/daca ajungi sa te confunzi cu Hristos, lasa Duhul Sfint din tine sa reverse iubire celor din jurul tau". Adica nu tine lumina ascunsa, ca nu-i a ta.

Indemnul lui Sf. Augustin nu e insa pentru cei care inca sint pe drum (adica noi toti), si care deci au si rautate in ei, pentru simplu motiv ca "ce vrei" e de obicei ispita si "a face ce vrei" cind esti minat de rautate e departare de la Dumnezeu.

Si cum nu poti sa-ti dai seama ce-i bine si ce-i rau in tine in starea actuala (pentru ca asta ar implica ca te poti situa deasupra starii tale de unde sa te analizezi), nu ai cum sa stii daca "ce vrei" e dictat de partea buna sau cea rea.

Rezulta deci, logic, ca e mult mai prudent sa nu "faci ce vrei", dar sa folosesti indrumari si cai batatorite ale celor care au parcurs drumul inaintea ta.

Cu alte cuvinte, Sf. Augustin ne indeamna: "Daca nu iubesti inca complet, nu fa ce vrei".

Cel putin asa inteleg eu.

Doamne Ajuta!

Mihai